Se schimbă scena. Cu Relu şi Diana
Pentru că altfel m-ar fi ţinut prea mult în tensiune, m-am scuturat cumva de gîndul la acel prim sărut. Drept antidot, mi-am impus să mă concentrez la ce se întîmpla pe scenă. Mîinile noastre au rămas o vreme strînse, apoi degetele mele s-au retras ca să îmi corectez poziţia, uşor incomodă, apoi iarăşi au ajuns să le atingă pe ale ei. Apoi Mihai s-a aplecat uşor în spate şi degetele Elei i-au răspuns începînd să i se plimbe printre cîrlionţi. Nu mai ştiu de cîte ori şi cum ne-am tot apropiat pe ascuns, pentru că totul s-a amestecat, mintea mi se concentra la acţiunea din faţa ochilor, percepînd doar ca pe nişte ecouri atingerile celor doi oameni dragi lîngă care stăteam atît de aproape în public. Un public, desigur, cufundat în întuneric, dar totuşi prezent.
În primul rînd, erau amicii lui Mihai, el şi ea. Şi fratele ei. Nu-i cunoşteam, pare imposibil să-i cunoşti pe toţi amicii lui, indiferent cît de apropiat ai fi de el. Există un nucleu constant, în care-i găseşti în primul rînd pe cei doi prieteni ai săi din liceu, dar omul ştie atîta lume încît te întrebi dacă mai face şi altceva decît să socializeze. Ai putea zice că ţine şi de natura a ceea ce şi-a ales să facă, PR şi promovare, dar e invers. Are dintotdeauna o groază de amici cu care se întîlneşte periodic la o bere şi discuţii care nu vor să aibă vreun sfîrşit.
Habar n-aveam de Relu şi Diana, cu toate că ocupam de suficientă vreme statutul de prietena cea mai bună. Pe frăţiorul Florin nu am reuşit să-l vedem prea bine, practic s-a evaporat imediat după ce s-au aprins luminile. Pe ea nu puteai să nu o remarci. Brunetă, cu un păr lung şi des, care avea ceva de coamă de cal pursînge, cu o pereche de buze atît de bine conturate şi atît de atrăgătoare încît nu lăsau pe nimeni indiferent, fie femeie sau bărbat, Diana expunea acel erotism care se cere imediat adulat. Nici rafinat ca al Elei şi nici drăgălaş cu promisiuni ascunse ca al meu, al ei era pur şi simplu acolo pentru a fi remarcat, recunoscut, aplaudat, fără să-ţi poţi pune speranţe că ţi se va oferi spre degustare. S-ar putea spune că posesoarea acelei perechi de sîni rotunzi şi la fel de prezenţi ca sticlirile ochilor, a căror culoare juca între verde închis şi albastru, avea ceva arogant în atitudine. Aroganţa părea la locul ei, insinuată mai curînd decît afirmată.
In preajma lui Relu s-au complicat lucrurile.
Era clar că aveam să rămînem pînă tîrziu. După ce Mihai şi-a tratat cu puţină atenţie actorii, s-a lipit de masa noastră şi unul dintre ei. Cam obosit după reprezentaţie, nu a reuşit să ne facă aproape nici un fel de impresie. Am aflat că îl cheamă Mircea şi că nu are studii de specialitate. După cum jucase pe scenă, am chicotit cînd am văzut că Mihai îl acaparase pentru noi, apoi am trecut repede şi uşor peste entuziasmul iniţial.
Frumoasa brunetă ne captivase atenţia. Poate că acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care Mircea a rămas în umbră, alegînd să se scufunde într-o relativă linişte după travaliul de pe scenă. Imediat ce-au ajuns la masă, Mihai a evaluat situaţia dintr-o privire şi nu a ramas martor al farmecelor feminine. Tachinările lui mergeau spre o ţintă clară. Mai tîrziu am aflat de ce: el o cunoscuse primul pe Diana, care i-a refuzat orice cale de acces erotic, acceptîndu-l în schimb, după tărăgănări şi trucuri de jucători de poker profesionişti, pe actualul ei partener.
Dintre noi toţi, doar Relu părea că-şi lustruieşte cumva indiferent zîmbetul pe sub mustaţă, lucru care sărea în ochi. Părea să-i fie mai degrabă însoţitor de nevoie decît de voie, ca un soţ care se lasă tîrît pe unde-l poartă capriciile soţiei-trofeu. Nu cred că voi înţelege vreodată dacă aceasta este metoda necesară ca să poţi ţine o asemenea femeie lîngă tine, pentru că adularea deschisă te-ar face încă un papiţoi la picioarele ei, şi încă papiţoiul oficial. Al doilea lucru pe care l-am asimilat cu greu a fost purtarea lui faţă de mine. Într-una dintre nopţile ce-au urmat am încercat să îmi lămuresc cumva ce se întîmpla şi nu am reuşit decît să simt un sîmbure de panică crescîndu-mi sub coaste, prinzînd rădăcini şi încercînd să iasă la suprafaţă. Nu, nu l-am lăsat, pentru că rodul lui ar fi crescut stufos între mine, Ela şi Mihai, ceea ce sub nici un chip nu trebuia să se întîmple.
- Letiţia, să-l întrebi pe domnul care acum nu mai e de faţă de ce nu vorbeşte mai mult despre tine. Ştiu eu că e cam boulean, aşa … mă scuzaţi, zăpăcit, dar pe bune dacă-l înţeleg.
Letiţia? Încercam să-mi amintesc de cînd nu-mi mai spusese nimeni aşa. De cînd murise bunicul? Nu, au mai fost şi alte persoane în alte ocazii. Bunicul îmi zicea numele întreg cînd încerca să-mi atragă atenţia sau cînd mă alinta cel mai tare. Din gura tipului cu care abia făcusem cunoştinţă a sunat ciudat. Ca şi cum cineva ar fi spart o sticlă de masă ca să mă facă să stau cu ochii pe el.
Totuşi, am rîs.
- El ţi-ar zice că-i tăurean, deşi nu-i în zodia taurului. Totuşi, ar atesta cu spusele femeilor.
- Dar avem aici de faţă femei care ar putea confirma sau infirma.
- Femei?
Replica i-o aruncase tocmai iubita. Oare să fi fost cîndva sau încă gelos pe Mihai, bănuindu-l de a fi intrat în graţiile Dianei chiar şi pentru o scurtă aventură?
- Da, dragă, mai există şi alte femei la masa asta în afară de tine, chiar dacă tu n-ai remarcat.
A fost rîndul ei să rîdă cu poftă, hohot însoţit de un gest care spunea „nu-l luaţi în serios pe masculul aici de faţă”. I-a trecut peste obraz cu uşoară lehamite două degete cu unghiile frumos ojate. M-am întrebat de ce mă privea pe mine. Dacă nu aş ştii ce-a urmat, aş spune că am exagerat perceperea acestor gesturi dintr-o mică mare pornire paranoică.
- Desigur, Letiţia ne-ar putea confirma doar că amicul ei e boulean. La rang de tăurean ar putea să-l ridice Ela, asta dacă nu cumva vrea să păstreze pentru ea secretul.
Ţin minte că mi-a trecut prin gînd „doar să nu-i simţi coarnele înfigîndu-ţi-se adînc în posterior, atunci cred că n-ar mai conta de-i bou sau taur în toată regula”, replică pe care mi-am înghiţit-o. Nu cunoşteam omul decît de vreo 10 minute şi nu-mi permiteam să-l înţep în vreun fel. Ela însă a parat impecabil.
- Şi dacă lui nu-i prea mai pasă de confirmările publice acum? Doar a stat toată seara între două femei.
Am avut senzaţia că roşesc, dar venise deja momentul chicotelilor: Mihai ne aducea la masă actorul care ne plăcuse cel mai mult. Nu ştiu dacă lucrurile care au urmat au avut cumva sau nu legătură cu provocarea lansată de Ela şi cu orgoliul lui Relu, ce se cerea înălţat cu o treaptă. Poate că nu, poate că totul a fost întîmplător. Sau poate că făcea parte din jocul lui de a-i aminti Dianei că nu acceptă rolul căţeluşului de companie. Sau poate că, într-adevăr, îl chinuia de ceva vreme fantasma care bîntuieşte visele erotice ale bărbaţilor: sexul cu două femei.
Cînd m-am trezit a doua zi şi mi-a reapărut totul în minte am ajuns la altă concluzie: probabil că se certaseră înainte de a pleca de acasă.
Lasă un Răspuns