Atunci s-a declanşat totul

Cînd am ajuns, pe hol am dat de pisica birmaneză a colegului de apartament. Ela s-a aşezat pe gresie şi patrupeda pe care o ştiam timidă nu a aşteptat altă invitaţie să i se cocoaţe în braţe. Degetele i se înfundau în blana cafenie şi foarte pufoasă, iar pisica, în semn de recunoştinţă, scotea cîte un mieunat pierdut printre vibraţiile de plăcere din gît.
Adevărul e că pe pufoasa asta n-o prea bagă nimeni în seamă. Adi, colegul de apartament, a moştenit-o de la o fostă prietenă şi bucuria de a fi scăpat de stăpînă l-a făcut atît de generos încît să accepte animalul lăsat în urmă. Cînd îl mai calcă pe nervi cu prezenţa ei, pisica se mai alege cu un şut în posterior. Nu prea tare, pentru că Adi nu e un dur, mai degrabă un comod căruia nu-i place să fie deranjat. Locul preferat al mîţei, dintre cele în care e tolerată, e pe masa din camera lui, lîngă monitor. E ca şi cum băiatul ar avea un animăluţ de pluş acolo, însă unul care toarce mulţumit în ritmul în care bate el pe tastatură.
Nu, Adi nu e un dur after all. Chiar dacă pisica abandonată s-a ales de la el cu numele de Fitză. Cu tz, cum ţine băiatul să explice oricui face cunoştinţă cu animalul tolerat.

Eu sunt unul dintre vizitatorii care îi acordă atenţie mîţei. În copilărie aveam un motan pe care l-am ales dintre cei cinci pui fătaţi de pisica bunicilor în podul casei. Alesul avea cea mai rotundă faţă pisicească pe care am văzut-o vreodată şi se lăsa întors pe toate părţile fără să dea agitat din lăbuţe. Mai tîrziu, asta avea să-mi folosească la una dintre distracţiile mele preferate cu Bibi. Primisem de la o mătuşă două păpuşi mici, mai bondoace şi mai grăsuţe decît Barbie (sau poate erau prietenele ei comuniste), şi fiecare a venit cu trusou compus din cîte două rînduri de haine în plus. De păpuşi e uşor să te saturi, nu te surprind niciodată decît dacă vrei tu însăţi să fii surprinsă. Fără surprize, fără adrenalină, tot teatrul din jocurile de fetiţe începuse să mă plictisească.
Noroc cu Bibi, care se lăsa îmbrăcat fără să protesteze. Întîi îi trăgeam pantalonaşii ăia scurţi, bufanţi, apoi rochiţa pe care nu reuşeam să o închid niciodată cu capsele din dotare, apoi boneţica. Chiar dacă n-o să vă vină să credeţi, nu înghiţea cu stoicism tot tratamentul acesta. Dimpotrivă, îl primea într-un mod hedonist care ne mulţumea pe amîndoi. Pentru mine ce bucurie mai mare decît să am o păpuşă vie şi răbdătoare, care îmi mai aruncă cîte o privire plină de înţelegere chiar dacă dublată de un zîmbet de tachinare pe sub mustăţi cînd nu reuşeam să-i trag pantalonaşii prea bine. Iar pentru el ce desfătare mai mare decît să fie în centrul atenţiei, întors cu grijă pe toate părţile, mîngîiat pe burtică, subiectul unui tratament special. Să-l fi văzut pe Bibi cum umbla apoi molatec şi plin de sine prin casă aşa înţolit, în hohotele de rîs şi sunetele de aprobare ale întregii familii.
Şi da, pe pisicul meu îl chema Bibi. Aveam vreo opt ani şi se pare că dezvoltasem o fascinaţie pentru astfel de nume, compuse prin repetarea primei silabe. Nu întîmplător, pentru că verişorilor mei li se spunea Lolo şi Mimi. Aşa cum probabil că bănuiţi, Lolo era băiatul şi (asta nu mai ghiciţi) îl chema Florin, iar pe ea, Mioara. Nu erau fraţi, fiecare dintre ei crescuse singur la părinţi.

Cît timp s-a jucat Ela cu mîţa şi eu am privit-o, Mihai a intrat în bucătărie fără prea mult chef şi a pus la încălzit apă pentru ceai. A fost ideea ei, că veneam zgribuliţi din oraş unde doar el băuse vin, ea bere care nu ajută pe frigul ăsta, iar eu Cappy de piersici. În plus, ceaiul de tei relaxează. Iar eu una sigur aveam nevoie de aşa ceva.
- Mîţo, te murdăreşti acolo jos, pe gresie. Plus că nu vreau să-ţi pui în pericol drăgălaşul posterior pe gresia asta rece, îi strigase Mihai din bucătărie.
- Mihai, mai încet, Adi …
Asta a fost intervenţia mea. Ela mi-a zîmbit, mi-a tras cu ochiul şi m-a invitat să mă aşez lîngă ea.
- Aşa, să ne invite frumos dacă vrea.
Fitza lui Adi s-a bucurat de dublu tratament de răsfăţare pînă ne-a anunţat Mihai că ceaiul e servit. Astfel a scăpat şi pisica de la moarte prin asfixiere de atîta mîngîiat.

Iar acesta a fost preludiul. Acesta şi ceaiul sorbit pe îndelete, mai puţin de Mihai care părea că riscă să intre în combustie spontană dintr-un moment în altul.
Apoi am intrat în cameră şi el a mers la duş. I-a urmat Ela, în timp ce el cotrobăia după CD-ul compilaţie de jazz şi blues. Dinah Washington, prefera mea. I’ve got you under my skin şi Mihai a venit spre mine, întorcîndu-mă rapid de-a lungul patului, lîngă el. Vocea cîntăreţei şi instrumentele de pe fundal nu reuşeau să acopere cu totul sunetul apei din baie, iar combinaţia a mers pentru amîndoi. Mîna lui Mihai dusă rapid spre fesele mele, pe sub pantaloni. Dacă stau să mă gîndesc bine, niciodată nu mi-a intrat cu atîta poftă sub haine. Niciodată nu mai fusese cu mîna pe sub pantalonii mei şi cu Ela goală sub duş în acelaşi timp.
I’ve got you under my skin a funcţionat perfect pentru mine. Am repetat gestul lui Mihai şi mi-am strecurat degetele sub pantalonii lui, spre fese. Nerăbdător, el şi-a deschis cureaua şi mi-a tras mîna în faţă, acolo unde se concentrase toată senzitivitatea lui. Mi-a rotunjit el însuşi degetele astfel încît să-i prindă penisul în erecţie, apoi şi-a scos repede mîna de acolo pentru a reveni sub hainele mele. Mai precis, în punctul cel mai cald şi rapid umezit la atingerile lui care oscilau între tandreţe şi febrilitate uşor brutală.
Jocul pe sub pantaloni n-a durat mult, pentru că Mihai s-a ridicat şi a plecat în baie, după Ela. M-am ridicat pe marginea patului şi am rămas acolo. Reuşeam să nu mă gîndesc la nimic şi doar să ascult muzica din boxele mici şi neperformante de pe birou. M-aş fi dezbrăcat în momentul acela, dar îmi lipsea curajul şi nu, nu m-am gîndit deloc la asta, mai mult am simţit-o. Cum că m-aş despacheta din pantalonii mei de stofă verde şi din puloverul pe gît, însă o anumită timiditate pe care o port în vene nu mă lăsa să fac nici o mişcare.

Din fericire, nu am rămas mult singură în cameră. Dacă momentul s-ar fi prelungit, aş fi început să mă gîndesc la ceva. Dar au venit ei, Ela învelită în prosop şi cu părul ud pe ceafă, Mihai cu mîinile pe umerii ei, cumva protector, cumva dominator. În baie erau aburi ca de saună care îmi acopereau respiraţia, dar care aveau un efect liniştitor asupra neuronilor. Nu ştiu cît am stat acolo, cert e că ieşind din cadă îmi simţeam pielea moale şi întinsă ca a unui bebeluş. În cameră, ei erau deja sub pătură, Mihai nu-şi scosese şosetele şi asta m-a mirat, pentru că el nu suportă aşa ceva pe picioare în pat. Nu ştiu dacă începuseră deja să facă dragoste, de fapt nici nu m-am întrebat asta, doar le-am zîmbit şi el s-a uitat la mine de parcă ar fi vrut să mă disece tandru atunci, pe loc, iar ea de parcă m-ar fi aşteptat. Următorul lucru pe care am putut să-l fac a fost să merg pînă la măsuţa de la capul patului şi să-mi torn apă în pahar. Era să mă înec cu ea, pentru că Mihai a ieşit de sub pătură, şi-a trecut mîinile peste abdomenul meu şi m-a tras spre pat. Abia am reuşit să las paharul gol pe podea. Adevărul e că niciunuia dintre noi nu prea ne mai păsa de obiectele din jur.
M-am trezit întinsă în pat, sub pătură, unde Mihai intrase ca o cîrtiţă care-şi caută culcuş, iar Ela, lîngă mine, îmi atingea încheietura braţului.
Atunci s-a declanşat totul.

~ de catalinaletitia pe 11 iulie 2008.