acesta e visul
prin ecran trece fluxul albastru aburul care ne îmbracă pe dinăuntru
atunci cînd dormim
atunci cînd oraşul respiră greu ca un monstru bătrîn
aciuat prin vecini
am să te visez ela
nu te superi că-ţi zic asta cum să mă supăr e frumos
tu ai seducţia în tine mai adîncă chiar dacă eu dau
şerbet
de pe degetele mele direct pe messenger
am fost într-o noapte în cămin cu o prietenă si cu unul
ne uitam la televizor şi ne mîngîiam dar ea s-a speriat
la fel şi englezul sex on the beach
cînd i-am povestit mai tîrziu în New York
din creştet i s-a prelins brusc peste ochi un sos rece
iar el s-a simţit iarăşi british iarăşi
how funny you are
am să te visez într-o cameră nouă cu patru ferestre în stil vechi
ferestre joase şi late împărţite în multe multe ochiuri
tavanul scund ne va ţine respiraţiile una lîngă alta
ne vom apropia pulpele
pînă vom declanşa fluxul pînă carnea va deveni doar simplă căldură
pînă vom adormi cu plămînii deschişi
am emoţii ela ne vom închide timp de cîteva zile
nu vom ţine nimic nimic între noi
oare cum arată corpul tău de fetiţă văzut de aproape
n-am mai gustat niciodată aşa ceva
am emoţii
vreau să ningă să avem vin să ne deschidem
un hotel sub pătura groasă de lînă
ca în altă poveste
Cata, stii ca eu nu ma pricep la poezie si literatura si ce mai are legatura cu domeniul (poate ma inveti tu). Voiam sa-ti zic doar ca mi-au placut mult ultimele trei versuri (si am uitat azi la cafea). Le-am scos din contextul blogului si am inceput sa-mi imaginez hotelul ala (desi cred ca as prefera sa fie un fost refugiu vinatoresc intr-un virf izolat de munte)
Eu cred ca n-ar mai trebui sa spui asta, ca nu te pricepi la poezie si literatura. Ai ceea ce-i trebuie oricarui om ca sa se priceapa la asta: curiozitate si deschidere.
Poate fi si un refugiu vinatoresc. Poate ca tu esti putin amazoana.
Nu-ti stiam blogul asta. E fain.
Buna dimineata,
Am citit ,uimit,reactia ta de pe site-ul d-lui Ciutacu.Hai,ca m-am grabit,rectific,uimit.Din cind in cind,se gaseste cite cineva care ii atrage atentia asupra numeroaselor derapaje din limbaj.Eu inca nu am facut-o deoarece execut operatia de disectie a personajului.Asta numai si numai pt. stiinta mea.Apoi,nu sint deloc convins ca ar intelege pina si cea mai mica observatie.Facuta,fie,si cu multa grija.Am aflat ca nu citeste,ca ultima carte este una pe care eu am citit-o cind eram elev.Legendele Olimpului.Cel putin de asta isi aminteste ca punct de reper.I-a placut.
Apreciez reactia ta ca fiind corecta,probabil ca la rindu-mi voi parasi la timpul cuvenit vizitele acolo.Ma indoiesc ca-l voi anunta asa cum ati facut dvs.La ce mi-ar folosi ? Oricumnici d-lui in cauza nu i-ar pasa.
…..Am “intrat” aici,din dorinta de a scrie rindurile de mai sus.Am gasit un site modern,in culori simple,deci exact cum trebuie.Este frumos structurat,se prezinta elegant si totodata functional.De continut nu are rost sa vorbesc,cui ii place ,nu rateaza momentul de a se bucura.
Va rog sa fiti buna sa acceptati scuzele mele,avind in vedere faptul c-am batut cimpii,indepartindu-ma de tema blogului.
Va doresc o zi frumoasa.
@c.p.-b.: Draga Cezar, ma bucur mult ca ai trecut pe aici si ca-ti place. Chiar conteaza aprecierea venita de la cineva ca tine, in ale carui gusturii si opinii ma incred.
@mihail: Nu stiam ca Ciutacu sta atit de prost la capitolul lectura. Din replicile pe care mi le-a dat, imi pare doar autosuficient. Un tip nu lipsit de inteligenta, dar din pacate autosuficienta ingroapa pe oricine de viu.
Ma bucur ca v-a placut site-ul si va mai astept pe aici. Insa am o rugaminte: credeti ca ne-am putea vorbi la persoana a II-a singular? In spatiul acesta extrem de democratizat cred ca ar fi mai potrivit asa.
PS: Daca cineva care a citit ce-am scris pe acest site si, indiferent ca i-a placut sau nu i-a placut, a lasat un comentariu pe care nu si-l mai gaseste, va rog sa-mi dati un semna aici sau pe adresa de mail afisata pe coloana din dreapta.
Vad ca filtrul antispam al celor de la wordpress nu ma lasa sa vad ce mesaje a oprit. Si sint foarte multe ieri si azi. Ceea ce ma face sa ma intreb daca intr-adevar m-au invadat robotii sau filtrul e prea zelos.
Mersi.
Ca sa nu fac analize amanuntite, ca sunt asa de obositor chiar si pentru mine, am sa zic doar ca e misto poemul. Dar cate femei in poemul asta, mai invitati si un barbat cand scrieti poezii de astea, ma ofer. Una peste alta am senzatia ca ploua, ca e racoare, ca e caldut sub patura ca lucrurile sunt in siguranta in poemul asta. Frumos poem.
Dar, Sorin, cite femei sint in poemul asta?
Iar chestia asta, ca atunci cind doua femei sint impreuna trebuie invitat si un barbat e o chestie machista. Si ia te uita ca vine tot de la un poet.
Sub patura e frumos, dar nu stiu daca tu si eu ne gindim la aceeasi patura. Sau alti barbati care-mi citesc site-ul.
Nu tebuie, nu impuneam nimic, era o diafana dorinta, extrem de diafana.
nu e rau poemul! cam evidenta afiliatia optzecista. probabil iti plac cartarescu si iaru.
Mi-e cam greu sa inteleg ce vrea sa spuna un comentariu ca “nu e rau poemul”. E vag, nu stiu daca se poate mai vag de atit (la fel ar fi fost si “e bun poemul”).
Cred ca ti se pare cu afiliatia optzecista. A devenit deja un trend sa vezi afiliatii optzeciste. Pe Cartarescu si Iaru nu i-am citit, am citit poeti care nu prea seamana cu ce scriu eu.
Dar, sigur, asa cum spunea si Attila Bartis intr-un interviu pe care i l-am luat, “unii critici descopera in proza mea influente ale unor scriitori pe care nici nu i-am citit”.
him!
Imi cer scuze pentru lapidaritate. o sa incerc sa fiu mai explicit.
nu e rau poemul inseamna ca incercam politicos sa nu intru in analiza. pe de alta parte nu sint primul care zice misto, fain sau foloseste alte adverbe la fel de vagi, insa sint primul la care reactionezi. inteleg mai departe de ce.
faptul ca nu i-ai citit pe cei doi optzecisti nu te “scuza”. Nu e deloc un motiv de mandrie scriitoriceasca faptul ca cineva ajunge involuntar sa recreeze acelasi tip de poezie care s-a epuizat acum 20 de ani. (asta nu e un atac!). citeste-i atent (pe optzecisti) si o sa vezi acelasi tip de discurs, aceeasi raportare la sentimente (indiferent de actori!). daca as fi carcotas si as analiza afirnatiile tale de mai sus, as putea zice ca pentru cineva care n-a citit Cartarescu si Iaru, faci cam indraznet aprecieri generale legate de prezenta sau absenta oricaror afiliatii. Cat despre trenduri, e posibil ca optzecismul sa fi facut mai multi epigoni decat era cazul.
din pacate (sau fericire) nu sint critic, dar cred ca Bartis isi supraliciteaza pozitia cand face o afirmatie ca cea citata de tine. Te intreb pe tine, asa cum l-as intreba si pe scriitorul romano-maghiar: si ce? Faptul ca nu i-ai citit te transforma intr-un geniu autodidact? Daca influentele exista si scriitorul nu e constient de ele, e doar vina lui, mai ales cand, si aici ma refer mai mult la tine, e vorba despre scriitori deja canonici!
si, ca sa inchei cu un ton didactic pe care nu mi-l asum, autosuficienta duce inevitabil la epuizarea resurselor scriitorului, oricat de talentat ar fi el.
Cu autosuficienta ai dat-o in rautati. Iar cind imi spui ca esti singurul la care reactionez esti cu totul nedrept si asta pentru ca faci afirmatii in necunostinta de cauza. De fapt pe ambele le faci in necunostinta de cauza.
Vrei sa-ti spun de ce Sorin, de exemplu, a reusit sa zica mai multe in comentariul lui initial decit tine in primul? Pentru ca a “prins” ceva din miezul poemului si nu pentru ca a zis “misto”. In plus, pe Sorin il cunosc si cite discutii am avut cu el probabil ca nu voi avea cu tine niciodata, decit daca am ajunge prieteni, tu si cu mine, intr-o Timisoara a studentiei. Iar asta nu prea mai cred ca e posibil (si aici ma refer la ultimele cuvinte din fraza anterioara).
De ce ar trebui neaparat sa-i citesc pe Cartarescu si pe Iaru? Doar pentru ca sint canonici? Nu ma intereseaza canoanele, ma intereseaza doar literatura. In ceea ce priveste lacunele mele, mi le asum, imi fac mea culpa si merg mai departe.
Tu crezi ca nu se poate face literatura fara sa-i citesti pe Cartarescu si pe Iaru?
Imi pare foarte rau ca nu ai vazut si aceasta parte a comentariului meu “am citit poeti care nu prea seamana cu ce scriu eu”. Deci inseamna ca i-am citit pe altii.
Sper sa avem si discutii constructive. Didacticismul nu prea stiu unde duce, daca duce undeva, dar neasumarea sigur nu duce niciunde. Chiar daca o prefera multi.
PS: Am citit optezicisti. Iar simpla afirmatiei “ai sa gasesti acelasi tip de discurs, aceeasi raportare la sentimente” nu-mi spune nimic. Pentru ca nu ai argumente, e doar o parere, pe care o respect. Insa nu pot sa-ti respect caracterizarile dupa ureche pe care mi le faci mie, personal.
Peace!
se pare ca schimbul nostru de idei e deturnat spre reprosuri personale (atat de personale cat ne permite intimitatea virtuala!).
am incercat punctual sa-ti arat cu ce nu sunt de acord in raspunsul tau. Ma bucur ca citesti poezie (nu te iau de sus!) si nu, nu trebuie sa-i citesti pe cei doi, sau pe oricare altii, pentru ca sunt canonici sau pentru ca nu se poate face literatura fara ei. Vorbeam in postul anterior despre “obligatia” morala a scriitorului de a-si asuma influentele. repet, faptul ca cineva nu a citit niciodata un scriitor cu care se dovedeste in cele din urma afin nu elimina din ecuatie afinitatea. eu zic ca e foarte simplu.
cat despre argumente (nimic personal, pe bune!), ele exista. Cadru citadin mecanicizat, recluziune a intimitatii, in fata presiunii exterioare, univers intim corporal, obsesia contopirii carnale. si cred ca se poate dezvolta.
nu am impresia ca fac caracterizari personale. Insist ca vorbesc strict despre poezie si despre pozitia poetului fata de scris. Tocmai pentru ca didacticismul nu duce nicaieri, nu mi-am asumat eventualul ton didactic. Insa chestiunea autosuficientei, fara sa fie un atac la persoana, e una grava, dar care se poate trata.
E putin ilogic ceea ce spui. Pentru a fi influentat de ceva, trebuie sa intri in contact cu acel ceva. Altfel, despre ce influenta mai vorbim?
Observ ca te-ai fixat pe ideea ta si ramii cramponat de ea, ca intorci lucrurile astfel incit eu neaparat sa recunosc ca sint sub influenta lui Cartarescu si Iaru. Dovada: cind ai vazut ca nu i-am citit, ai intors-o. Uita-te si tu inca o data de unde ai pornit: “probabil iti plac Cartarescu si Iaru”. E frumos asa? Daca exista vreo fiola de testat influenta optzecistilor rog frumos pe oricine o poseda sa o aduca aici, sa avem dovada … verde pe alb.
Si mai e ceva pe care ramii cramponat: autosuficienta. Iti permiti sa ma consideri in acest fel degradant pentru mine si apoi zici in nu stiu cite paranteze ca NU E NIMIC PERSONAL. Asta suna la fel ca: “nu mint, pe cuvintul meu ca nu mint”, formulare folosita cel mai des de cei care mint.
Te-as ruga ceva, dar daca singur nu-ti dai seama, nu cred ca va avea un efect: nu fi politicos in ceea ce priveste ceea ce scriu, fii sincer. Politeturile in literatura nu-si au locul, deturneaza perceptia si comunicarea reala. Dar mai gindeste-te inainte de a face afirmatii despre cum sint eu.
E doar o chestiune de atitudine.
Si ultimul lucru:
- cadru citadin mecanicizat – unde, in poezia de mai sus?
- recluziune a intimitatii (daca recluziune inseamna in formularea ta ceea ce inteleg eu) – da, e o chestiune care tine de fire, asa sint eu
- univers intim corporal + obsesia contopirii carnale – oare nu sint mai degraba sub influeta celor 1001 de nopti? Macar pe alea le-am citit. Sau … a Cintarii Cintarilor – cred ca e primul text erotic pe care l-am citit.
Dar “obsesia contopirii carnale” – hmmm … s-ar putea vedea si ca e vorba de legaturi. Anyways, fiecare vede cum vede.
Niciodata n-as vorbi despre “contopire carnala”. Spune-i sex, spune-i amor, spune-i apropiere, dar nu-i spune “contopire carnala”, ca nu pregatesti o lucrare academica. Sau tu asa vorbesti in mod curent?
As avea doua intrebari, mi-e teama insa ca te vei supara pentru prima dintre ele (e in folosul discutiei despre “obsesia contopirii carnale”):
1. Tu de cite ori pe zi te gindesti la sex?
2. De cind optzecistii obsedati de sex in poeziile lor? Parca 90istii au facut asta si 2000isti au fost acuzati de pornografie din cauza asta, dar … 80istii?
Iar daca vrei sa continuam discutia despre influente, iata citeva pe care ti le pot zice eu: F. Scott Fitzgerald (a fost primul scriitor pe care, citindu-l, am reactionat spunind ca am orgasm intelectual), Rodica Draghincescu, Nora Iuga, Ion Chichere, Anais Nin. Dintre cei mai vechi ti-i pot spune pe Andersen si pe Oscar Wilde. Si sa nu-l uitam pe Nabokov, bineinteles. Apropo de comentariul tau initial, imi place mult Palahniuk. Detectezi ceva de Palahniuk aici? Lacune am suficiente, nici n-o sa le umplu vreodata pe toate, oricit as vrea.
A, era sa uit: altceva de pe site-ul asta ai mai citit? Just curious.
offf! Nu ne intelegem deloc. Unde tu vezi lipsa logicii, eu vad evolutie a parerii. Pai normal ca “am schimbat-o” cand ai zis ca nu ai citit cartarescu. Ce era sa fac? Sa o tin langa? E ultima oara cand mai spun asta, pentru ca e obositor. Afinitatilor si influentelor nu li se poate stabili atat de usor canalul de comunicare. Fapt e ca exista. Daca tie nu-ti convine, foarte rau. Pentru ca in literatura e ca la Alcolicii Anonimi. Intai accepti. Oricare ar fi subiectul. (Exagerez, dar ideea ramane). Hai sa incerc sa dau un exemplu practic. Ai auzit desigur de Ion Bîrlădeanu si recenta lui expozitie de colaje. Omul ala nu a auzit in viata lui de Pop Art, avangarda etc. le-a facut (colajele) “sa fie vazute de oameni destepti”. Lipsa constiintei artistice si a constiintei backgroundului cu care este afin fac din el, in termeni de evolutie darwinista, maimuta lui Asimov, cea care reuseste sa-l rescrie pe Shakespeare prin infinite combinatii de taste. Nu e o blasfemie. Chiar cred ca literatura se face cu constiinta (sint convins ca este de acord) actului si a implicatiilor sale. In acest context vorbeam despre autosuficienta (imi pare rau daca a ajuns la tine doar o jignire persoanala pe care nu mi-am propus-o si pe care as fi putut foarte bine sa o realizez printr-o injuratura neaosa care nu mi-ar fi solicitat in nici un fel intelectul).
imi pare la fel de rau ca ai dedus din ce am zis eu ca sunt complexat, chircit in fata discutiilor inalte despre sex. Parca nu faceam afirmatii personale! “obsesia contopirii carnale” nu e un eufemism pentru actul sexual. Ar fi fost unul foarte tembel ales! Optzecisti nu sunt obsedati de sex, ci de corpuri! Contopirea carnala e varianta evident nefericita pentru lipire, topire, refacere a unitatii aproape androgine, doua corpuri (carne adica) care devin unul, se contopesc, fie la nivelul senzatiilor fie pur si simplu la nivel fizic. In sfarsit, nu sint nici eu perfect
Cred ca asa am raspuns si al intrebarile tale, poate mai putin la cea legata de mine, dar nu vad relevanta ei publica.
ma bucur, din nou!, ca citesti foarte mult. E drept ca mai multa proza, dar nu-i nimic. Cat despre restul sitelui, am mai citit cateva texte in proza. Sper ca nu se adauga si asta la multimea de afronturi ilogice, dar scrii mai bine poezie. Esti mult mai expresiva in versuri, prea putin descriptiva in proza.
PS Chiar nu as fi purtat dialogul (sper!) asta daca nu mi-ar fi placut poezia asta.
Chiar cred ca literatura se face cu constiinta (sint convins ca *este* de acord) actului si a implicatiilor sale
*esti*
Revin, cu scuzele de rigoare că nu ţi-am răspuns mai devreme. Pur şi simplu n-am mai avut starea potrivită pentru a reveni la blogul acesta. Dar astăzi am făcut o nouă postare şi astfel am revenit.
Inteligent ales exemplul cu Bîrlădeanu. Chiar i-am văzut expoziţia, îmi place foarte mult ideea evenimentului în sine (noaptea albă a galeriilor de artă). Ca să nu fiu cîrcotaşă, da, influenţa artistică şi background cu care eşti afin sunt două lucruri foarte aproape unul de altul. De fapt, disputa noastră de mai sus cred că e mai mult o dispută pe termenii folosiţi decît pe conţinutul lor.
Nu ştiu de unde ai dedus tu că te văd complexat şi chircit în faţa discuţiilor înalte despre sex. Nici nu-mi propun o discuţie înaltă despre sex, ar însemna să mă cramponez pe un detaliu. Nici corporalitatea nu stă în centrul preocupărilor mele literare, iar cu androginul te apropii de ideile mele, dar nu ajungi chiar acolo. Iar asta nu o văd ca pe o greşeală a ta de percepţie sau a mea de exprimare. Pentru că în literatură modul în care percepe fiecare e corect pentru el.
Ce mă preocupă de fapt în acest proiect literar (şi nu doar în el) sunt legăturile dintre personaje. Cu tot ce înseamnă asta.
Mă bucur că ţi-a plăcut poezia. Cît despre proză, dacă nu-ţi place ţie, sper să îi placă totuşi cuiva.
discutia despre sex se referea la intrebarea ta malitioasa, as putea zice.
am vazut ca incerci sa fii impaciuitoare si nu vreau sa par nesimtit. totusi, nu e adevarat pana la capat ca “în literatură modul în care percepe fiecare e corect pentru el”. adica, exista niste limite intre care putem interpreta/percepe textul. tot ce depaseste limitele acestea tine de patologie.
mi-era teama ca o sa-mi zici de lagaturile dintre personaje. sper totusi sa ma insel. Nu crezi ca ar fi mai interesant daca te-ai concentra asupra felului in care se construiesc relatiile respective? nu vreau sa fac sofistica, dar cred ca e o diferenta.
cat despre placut cuiva, am vazut ca se intampla.
Nu încerc să fiu împăciuitoare. Nu încerc să fiu nicicum. Sînt aşa cum sînt.
Întrebarea mea maliţioasă te-a rănit atît de mult încît trebuie să te asiguri că vom fi chit? Întrebarea mea avea legătură cu contextul şi atît. Ai luat-o cumva personal?
“Am văzut că încerci”, “mi-era teamă că o să zici” – de ce anticipezi mereu? Crezi că genul ăsta de anticipare facilitează comunicarea? Eu aş zice că dimpotrivă.
“Nu crezi ca ar fi mai interesant daca te-ai concentra asupra felului in care se construiesc relatiile respective?” – asta e deja problematizare, iar eu nu vorbeam despre problematizare, ci despre ce stă în centrul a ceea ce scriu. Poate n-am reuşit să mă fac foarte bine înţeleasă.
Sper să reuşim ceva mai multă comunicare, pentru că deocamdată am impresia că batem apa în piuă la greu, doar-doar ne-om tonifia muşchii. Sper să nu te mai aperi cu atîta convingere de tot ce spun sau AŞ PUTEA să spun eu, după anticipările tale. Eu am renunţat să mă apăr, ceea ce tu ai interpretat drept o atitudine “împăciuitoare”.
Chit? unde am incercat?
anticipez, pentru ca am cunoscut f multi oameni care scriu. imi cer scuze daca ti se pare deplasat.
n-am inteles care e faza cu problematizarea. mie imi era doar teama ca nu cumva scopul sa scuze mijloacele, sau, mai direct, ca nu cumva aparenta spectaculozitate a relatiei dintre personaje sa tina loc de maiestrie.
cat despre tonifierea muschilor, nu reiese de mai sus ca ca-ti displace!
“Nu reiese” e o chestiune de interpretare pe care o faci tu. Cît despre anticipare, dacă tu crezi că e o bună bază de pornire ca să comunici cu cineva, eu chiar nu mai am ce sa zic.
Îmi pare rău ca nu ai înţeles ce voiam să spun cu legăturile dintre oameni. Ceea ce scriu/descriu eu aici nici nu e spectaculos ca povestire. Oare mai are cum să fie, după Bruckner sau după Sacher-Masoch? Hmmm.
Pe de altă parte, nu mai sînt nici aşa o nătăfleaţă începătoare încît să cobor nivelul discuţiei pînă la a zice “dar uite, băi, despre ce chestii tari scriu eu”. Of.
Era vorba doar de ceea ce stă în miezul literaturii pe care o scriu eu. Ştii, cînd te întreabă oamenii despre ce scrii. Pînă la urmă am reuşit să conştientizez că nu scriu aşa, alandala, despre ce îmi trece mie pe sub părul cel vopsit blond. Ci chiar scriu despre ceva, chiar urmăresc ceva, chiar mă preocupă ceva atunci cînd fac literatură.
Încă o dată, sper să putem comunica fără anticipări, fără instrumente de apărare, fără a discuta despre ce-i place sau displace celuilalt (noi chiar nu ne cunoaştem, ştii?). Dacă nu se poate, nu-i nici un bai, eu mă opresc aici.
oki
ma bucur ca esti constienta de “riscurile” personajelor. nu mai am ce zice aici.
nu inteleg in continuare ce inseamna anticipari si instrumente de aparare.
interpretarea e, zic eu, inevitabila. asta se intampla in orice act de comunicare, nu?
Ce înseamnă anticipări? Înseamnă a anticipa ce ar putea zice celălalt şi a răspunde în funcţie de asta. Înseamnă a nu cere lămuriri suplimentare şi a interpreta după bunul plac fără să te expui pe tine în nici un fel, ascunzîndu-te după deget. Înseamnă a mă măsura pe mine după calapodul altor scriitori pe care i-ai cunoscut. Asta înseamnă.
Mai sus spuneai “anticipez, pentru ca am cunoscut f multi oameni care scriu. imi cer scuze daca ti se pare deplasat.” şi acum brusc nu ştii ce înseamnă că anticipezi. Tu te mai crezi pe tine însuţi?
A interpreta e una şi a pune alte vorbe în gura/tastatura interlocutorului e alta. Asta, a doua, înseamnă falsificare. Şi asta faci tu mai sus: “ma bucur ca esti constienta de “riscurile” personajelor. nu mai am ce zice aici.”. Cine a vorbit, interlocutorule, de riscurile personajelor?
Îmi pare rău, aici e vorba de non-comunicare. Iar eu nu te mai cred.
Toate cele bune şi la revedere. Succes cu ceilalţi scriitori/celelalte scriitoare.
foarte iritabila!
nu intelegeam ce inseamna anticipari si instrumente de aparare. in contextul asta!
riscurile personajelor exista. despre ele vb cand despre Bruckner. riscul de a supralicita etc. cred ca ai inteles f bine.
vorbe puse in degetele interlocutorului? unde ?
nu tin f mult sa ma crezi. nu am inceput acest schimb de pareri pt ca mi-am propus sa te conving despre ceva. din contra. am avut ceva de spus despre poezia ta si am spus-o.
ai totusi dreptate, e vorba de non-comunicare.
Vezi, tu nu poţi vorbi sub textele mele fără să mă caracterizezi pe mine. Faci presupuneri despre ce-mi place sau ce-mi displace, îmi atribui tot felul de caracterizări gen “foarte iritabilă”. Pe cînd eu nu mi-am permis deloc aşa ceva cu tine.
Gata, eu una nu mai revin.
pai asta s-a intamplat! te-ai iritat! nu e vorba de a-ti permite sau nu. a fost troll bait la limita.
si vorbeam asa frumos despre literatura!
nu ma ascund. nu ma apar. de anticipat, poate, dar nu aiurez.
daca ti se pare ca te jignesc pe tine sau inteligenta ta, ai o solutie. ban!
Ceea ce faci acum chiar se numeşte offtopiceală aiurea şi agresivă. Nu voi mai tolera.
Dacă ai ceva de spus despre textele acestea sau despre literatură, go on. Dacă nu, poate reuşeşti să te abţii.
am reusit sa te irit, nu?
nu mi-am propus! nici vorba!
io agresiv? ma confunzi!
am incercat sa vb despre ce ai scris. am facut afirmatii, aproximari, analiza, teorie, comparata! am facut de toate!
si am ajuns agresv, auzi!
bine, ma abtin!